INCURSIUNE ISTORICÅ PERIOADA VECHE
Pe acest teritoriu, încå din timpuri îndepårtate, existau forme incipiente de asezåri omenesti. Afirmatia de mai sus se bazeazaå pe descoperirea fåcutå la Semlacu Mare unde s-a gåsit o parte din dantura unui Elephans
Primigenius (Riparia Felix de Låzuricå Fundoiu si M. Gonicå). Aceasta dovedeste cå aici fauna era bogatå si oferea conditii favorabile existentei vietii omenesti în neolitic, când ocupatiile principale erau pescuitul si vânåtoarea.
Descoperirea unor obiecte de ceramicå la Denta, precum si topoare de piatrå la Deta, apartinåtoare neoliticului, atestå în mod sigur prezenta si pe acest teritoriu a unei populatii sedentare ale cårei urme nu au fost puse suficient în valoare din cauza putinelor cercetåri arheologice. De altfel, în epoca neoliticului timpuriu si mijlociu, teritoriul a fåcut parte din zona de råspândire a culturilor Tisa I si Tisa II.
În epoca de trecere de la neolitic la epoca bronzului este atestatå cultura Co]ofeni si cultura Baden-Pecel. Urme din epoca bronzului sunt larg atestate prin aceste locuri. Populatia este în mod sigur de neam tracic. Inventar ceramic de tip Mako este semnalat la Stamora-Moravita, Foeni, Parta, Periam.
Cucerindu-i, rând pe rând, pe traco-getii sud-dunåreni, Imperiul Roman îsi întinsese grani]ele pânå la Dunåre. În sec. I d.H., izvoarele scrise men]ioneazå mai multe incursiuni ale geto-dacilor în sudul Dunårii, dar si expeditii romane la nordul Dunårii. Astfel, în vara anului 87 d.H., împåratul roman Dominian a organizat o puternicå expeditie în Dacia. În fruntea mai multor legiuni romane, generalul Cornelius Fuscus a trecut Dunårea pe un pod de vase în Banat. Despre desfåsurarea luptei nu ne-au råmas relatåri, dar a fost o mare victorie a dacilor condusi de Decebal. Legiunea a V-a Alaude a pierit în luptå (va fi înlocuitå cu Legiunea I Minervia, iar apoi cu Legiunea a V-a Macedonica), au fost luati multi prizoneri romani, arme si masini de råzboi. Însusi conducåtorul expeditiei, genralul Cornelius Fuscus a pierit pe câmpul de luptå.
În anul 88 d.H., armatele romane conduse de experimentalul guvernator al Moesiei, generalul Tettius Iulianus, au trecut din nou Dunårea. Lupta a avut loc la Tapae si s-a încheiat cu victoria romanilor. În urma påcii din anul 89 d.H., Decebal a fost obligat så se recunoascå client al Romei, primind o sumå de bani, ingineri si mestesugari romani, dar a fost nevoit så cedeze o parte din teritoriul såu prin care trupele imperiale romane så se deplaseze din Moesia spre frontal mareomanic. Presupunem cå acest drum a fost încadrat între cele trei valuri ce bråzdeazå Banatul de la Dunåre la Mures, cu prelungire pânå la Aquincum-Buda, în Pannonia. În literatura istoricå aceste valuri sunt cunoscute sub numele de valuri romane, iar pe hårtile austriece sunt numite Römer
Schantze – manluri romane:
- Din apropiere de Mures–Båråteaz – Carani – Pla[ica – Kuvin
- Din apropiere de Mures – Fibis – Cernåteaz – Timisoara (cartierele
Mehala, Josefin, Freidorf) – Pådureni (Lighet) – Jebel – Omor – Moravita.
- Din apropiere de Mures – Bencecu de Sus – Remetea Mare – portiuni
dintre Urseni si Dragaina – Birda – Vârset – Kajtarevo – aproape de vårsarea
Carasului în Dunåre.
De-a lungul valurilor romane s-au descoperit materiale arheologice de facturå romanå la Vârset, Dejan, Ommor, Jamu Mare.
Iarkul (valul roman) de la Moravita este o parte a limesului bånåtean care avea o dublå functionalitate: de apårare si de drum strategic.
Medicul Criton semnaleazå în termeni energici cå Decebal umilise pe romani prin încheierea påcii din 89 d.H. si considerå aceastå stare de lucru ca pricinå fundamentalå a råzboaielor lui Traian si a cuceririi regatului dac. 25 martie 101 – Primul råzboi dacic – victorie romanå moderatå, Laberius Maximus o captureazå pe sora lui Decebal.
105-106 – Al doilea råzboi dacic. Decebal se sinucide.
11 august 106 Dacia este proclamatå provincie romanå. Traian si ulterior guvernatorii care l-au urmat au implantat cu minuotizitate în noua provincie structurile administrative romane.
Dreptul roman civil si privat a fost rapid introdus în noua provincie.
S-a fåcut o colonizare masivå cu elemente romane, peste 100.000 de militari si functionari. Bogåtiile Daciei – aurul, sarea, pådurile, vitele, grâul
– atrågeau colonistii si înlesneau împåratului trimiterea de loturi masive de cetåteni romani sau de alte categorii de locuitori ai Imperiului spre a exploata în folosul Romei aceste avutii.
În anul 275 are loc retragerea aurelianå. Cu toate acestea trupele romane controlau încå teritoriul. Urmeazå o perioadå tulbure în care multe popare trec peste aceste teritorii.
În 408-420 are loc påtrunderea hunilor în Câmpia Panonicå [i supunerea gepizilor.
În 414 moare Niceta, episcop daco-roman de Remesiana, autoritatea crestinåtåtii în Banat.
Între 560-583, Banatul intrå sub ocupatie avarå si consemnåm domnia kaganului Baian. Are loc o domnie avarå de peste 200 de ani, pânå când puternicul kaganat avar este distrus de franci în 803.
VOIEVODATUL BÅNÅTEAN SI OCUPATIA MAGHIARÅ
Se dau numeroase båtålii între franci, sarmasii iazygi, cumani, români, bulgari pentru acest teritoriu pânå când, conform cronicarului Anonymus, acesta trece, din punct de vedere politic, sub conducerea voievodului Glad care ståpâne[te zona de la râul Mures pânå la cetatea Horom.
În 934, o armatå maghiarå conduså de Zurad, Cadusa si Boyta trece Tisa la Kemesna, apoi râul Seztureg (Aranca) si înainteazå pe Timis pânå la Vadul Nisipurilor. Aici le iese în cale ducele Glad, cu o armatå numeroaså formatå din români, bulgari, cumani. Dupå o zi de asteptare fatå în fatå, magiarii trec noaptea Timisul printr-un vad mai îndepårtat si iau prin surprindere armata localå pe care o înving. Glad se refugiazå la Kuvin si cere pacea. I se permite så domneascå peste Banat contra unui tribut datorat maghiarilor.
În 953-954, episcopul Hieroteus vine în pårtile bånåtene de la nord de Dunåre si påstoreste crestinii de aici dupå ritul bizantin.
Un important document din 1018, „Bula de Aur” a lui Bulgaroctonul aminteste cå la nordul Dunårii se gåseau localitåtile Gronston (Greoni) si
Moraviskos locuite de vlahi.
În 1020 Vasile al II-lea Bulgaroctonul enumerå printre episcopiile supuse autoritå]ii episcopiei de Orhida si pe cea de la Dibiskos/Tibiscus.
16 iulie 1054: Prin excomunicarea reciprocå a patriarhului Mihail Kerularios si a papei Leon al IX-lea, se såvârseste Marea Schismå a Bisericii ortodoxe de rit oriental si a bisericii catolice.
1028-1030: Luptele dintre urmasul lui Glad, ducele bånåtean Ahtum si trupele regatului maghiar desfåsurate la Tomnatic si Maidan cu victorii ale lui Ahtum, apoi ale lui Chanadinus (nepot al lui Ahtum devenit commandant al trupelor regale maghiare). Ducele Ahtum este înfrânt, ucis si înmormântat la Cenad.
Voievodatul bånåtean este singurul de pe teritoriul voievodatelor românesti (al lui Gelu, Glad si Menumorut) în care este certificatå o continuitate dinasticå de la Glad prin Ahtum si Chanadinus.
Este consemnat Urbs Morisena (Cenad), oras si cetate – capitala voievodatului condos de Ahtum.
Aici este atestatå in 1054 månåstirea de rit grecesc (ortodox) cu hramul Sfântului Ioan Botezåtorul.
1073-1074: Lupte cu trupele cumane în Banat.
1127-1129: Împåratul Ioan Comnenul intrå în Banat cu ocazia luptelor dintre bizantini si maghiari.
1152: Manuil Comnenul – împåratul bizantin, poartå lupte cu trupe maghiare pe râul Timis.
1212: Atestarea documentarå directå a cetåtii Timisoara.
1241: Dupå nåvålirea tåtarilor urmatå de retragerea acestora în urma mortii hanului Ogotai, regele Ungariei – Bela al IV-lea, ce fusese fugit în
Dalmatia, se reîntoarce în Banat si cere construirea de cetåti printre care si cetatea Somlyo (205 m altitudine) importantå pozitie strategicå ce domina tot teritoriul din jur pânå la Vârset. Despre aceastå cetate se gåsesc urme scrise încå din 1270, fiind amintit traseul Berzobis – Somlyo – Moraviskos.
1247: Se acordå diploma cavalerilor ioaniti pentru unele pårti ale Banatului si Olteniei.
19 iunie 1278: Regele Lasislau al IV-lea, „Cumanul” este la Cenad unde acordå numeroase posesiuni unuia dintre credinciosii såi.
1285: O nouå nåvalå a tåtarilor asupra Banatului.
1304: Regele ceh Vencevslav vine la Cenad.
1307: Prima vizitå a regelui Robert de Anjou la Timisoara. Tot în acest an se certificå cå Ioan, fiul fostului ban Theodor de Voiteni, din familia
Chanadinus, de]ine cetatea Mehadia pe care o recucereste în 1309 si i-o dåruieste lui Alexandru Basarab.
28 august 1322: Atestarea documentarå a unor biserici de piatrå în localitåtile Denta, Giera, Gungudenhaza, toate posesiuni ale familiei Voiteni, din neamul Chanadinus.
3 septembrie 1323: Act al capitlului din Cenad care aminteste satul Gherman.
In diploma lui Carol Robert se mentioneazå cå Noghermen si Eyusermen sunt donate lui Paul Dictus Maghor, castelanul de Ghimes. Între iobagi aflåm pe Jucu, Enachie, Savu, Nicolae si Negul.
1332-1337: Ortvay Tivadar sus]ine cå Mora (Mura) care apare în cel mai vechi document scris – „Incipium rationes decimes sexenallis coletae in
Hungaria an ano 1332 ad 1337” – care se påstreazå în Biblioteca Vaticanului din Roma, reprezintå vatra actualei localitåti Moravita.
În 1337, în urma unor inundatii ale râului Moravita, locuitorii din Mora (Mura) s-au retras pe actualul deal al Butinului, împådurit în mare parte.
1338: O mare invazie de låcuste.
O diplomå din 1364 aminte[te despre un juråmânt si o întelegere fåcute în Villa Gay.
În martie-aprilie 1365, Regele Ludovic I de Anjou este la Timisoara si Jebel urmårind concentrarea armatei regale pentru o expedi]ie militarå.
În 1366, trece acelasi rege (Ludovic cel mare) prin cetatea Somlyos pentru luptele cu bulgarii.
28 iunie 1366: Ludovic cel mare (1342-1382), regele Ungariei decreteazå cå orice cneaz român ce nu trece la catolicism îsi pierde calitatea de nobil.
Cnezii români din Banat urmau så-si piardå si påmânturile dacå adåposteau preoti ortodocsi.
1385-1387: Puternicå råscoalå împotriva regelui Sigismund de Luxemburg, conduså de Vladislav si Mihai, fii lui Dan de Dubos si Vladislav Zanc având tabåra la Giulvåz.
1392: Incursiune otomanå în Banat respinså de trupele bånåtene pe linia
Semlacu Mare, Moravita, Vârset.
1394: O incursiune otomanå ajunge pânå la Gåtaia si devasteazå månåstirea paulicianå de aici, asezatå într-o insulå a Bârzavei.
1395: O nouå incursiune otomanå ajunge la Ciacova, unde este stopatå de comitele de Timis.
1396: Altå incursiune otomanå pânå la Peciu Nou, dupå care urmeazå o retragere în vitezå, deoarece trupele cruciatilor poposesc la Gaiul Mic. Cu aceastå ocazie, cruciatii monteazå crucea care se observå si azi lângå bisericå.
1399: Altå concentrare de cavaleri cruciati la Timisoara.
1401: Posesiunile Ciacova si Cebza sunt întårite în ståpânirea familiei Csaky.
1818: Mare parte din locuitorii români din Dejan se mutå în Mramorac, neputând ajunge la nici o întelegere cu Ioan Emanuel. Românii plecati sunt înlocuiti cu germani.
1819: Asezarea Dejan are 414 catolici, 244 ortodocsi si 6 reformati.
1823: Pe valea Moravitei este o moarå actionatå de apå.
1828: Cu ocazia recensåmântului în Stamora Germanå erau 394 contribuabili care detineau 2.560 jughere de teren arabil, 1.120 jughere de påsuni, 205 vite cornute, 372 cai.
1828: La Gaiul Mic se ridicå biserica ortodoxå rom`nå.
06 nov. 1829 – 09 martie 1930: Iarnå grea. Zåpada nu s-a topit deloc în aceastå perioadå.
1836: Are loc o epidemie de holerå si în Moravita, se consemneazå 106 victime, Cårpinis– 181 victime.
În 1838 familia Malenitza a mai adus 109 familii, lårgind astfel domeniul feudal de la Gaiul Mic.
1839: Sunt consmnate urmåtoarele categorii de locuitori –
catolici ortodocsi reformati evanghelisti izraeliti Total
Moravita 1172 48 6 4 – 1230
Stamora G. 916 12 – – 8 936
Dejan 270 378 – – – 648
Gaiul Mic 6 992 – – – 998
1851: Sunt consemnate urmåtoarele categorii de locuitori –
catolici ortodocsi izraeliti Total
Moravita 1450 66 6 1522
Stamora G. 1011 28 12 1051
Dejan 611 425 – 1036
Gaiul Mic 12 789 7 808
8 sept. 1853: În apropiere de Orsova, ciobanul George Boarnå a descoperit coroana regelui Ungariei si celelalte însemne ale regalitåtii maghiare, care fuseserå îngropate de Lajos Kossuth si apropiatii såi la 23 august 1849, când au fugit peste Dunåre. Pe locul descoperirii s-a ridicat în 1856 o capelå.
20 feb. 1856: Eliberarea ultimilor robi tigani din România.
La 1 mai 1858 s-a deschis traficul feroviar pe linia Timisoara – Deta Moravita – Varset – Bazias, comuna crescând în importantå.
15 nov.1859: Se terminå constructia in stil gotic si se sfinteste biserica romano-catolicå din Stamora Germanå.
27 dec. 1859: Împaratul Francisc Iosif al Austriei semneazå decretul prin care Banatul timisan si Voivodina sârbeascå sunt incorporate în Ungaria.
12 nov. 1860: Conferinta reprezentantilor poporului rom`n din Banat de la Timisoara cere împåratului organizarea Banatului ca provincie separatå de Ungaria, sub forma unui Cåpitanat al Banatului, având în fruntea sa un cåpitan rom`n.
1861: Arendasul domeniilor camerale din Denta cumpårå din Anglia douå locomotive cu abur, de tip Fowler, ce pun în functie câte un plug cu 6 bråzdare ce pot ara zilnic 30 iugåre la o adâncime de 30-40 cm, cu o cheltuialå de 2 florini pe iugår.
1 dec. 1864: Se då decretul de înfiin]are a C.E.C.-ului.
24 dec. 1864: Prin decret imperial se înfiinteazå Mitropolia ortodoxå românå a Transilvaniei, cu episcopii la Arad si Caransebes. Primul mitropolit a fost Andrei Saguna.
1865: Din acest an domeniul Stamora al familiei Malenita trece în proprietatea comunei politice.
Candidat al alegåtorilor nationalitati romani si sarbi, din circumscriptia electoralå Moravita, Gheorghe Mocioni e ales deputat al acestui cerc \n dieta ungarå din 1865-1868, cu o majoritate zdrobitoare fatå de contracandidatii såi Stefan Gyika si Atanasie Cimponeriu. A fost reales de incå douå ori in dieta ungarå in 1869 si 1872, candidand tot din circumscriptia Moravita.
17 febr. 1866: Începe så functioneze Banca României.
26 ian.. 1869: Ia fiintå la Timisoara Partidul National al Românilor din Banat, avându-l ca presedinte pe Alexandru Mocioni.
1870: Sunt consmnate urmåtoarele categorii de locuitori –
catolici ortodocsi izraeliti evangheliti Total
Moravi]a 1545 14 20 3 1582
Stamora G. 1318 20 10 – 1348
Dejan 663 282 9 17 971
Gaiul Mic 9 677 2 6 694
9 iulie 1872 : Este desfiintat Regimentul de granitå român bånåtean.
24 iunie 1874: Vreme de 21 nopti se vede pe cerul Banatului o cometå.
21 aprilie 1875: Se constituie Asociatia de Tir Timisoara.
29 martie 1876: Se constituie Asocia]ia Patinatorilor Timisoara.
25 mai 1879: Legea ungarå XVIII „TREFORT” obligå toate scolile confesionale românesti din Banat så introducå predarea limbii maghiare.
1879: Epidemie de holerå. În Moravita sunt 40 victime.
14 martie 1881: România se proclamå regat si Carol I este încoronat rege.
1883: Se construieste clådirea Malenitza din Stamora Germanå.
1886: Se înfiinteazå prima statie de tip Salvarea în Timisoara.
1866: Se înfiinteazå scoala de agriculturå din Ciacova.
1888: Ioan Iagodics cumpårå proprietatea Malenitza, din Gaiul Mic.
1890: Sunt consmnate urmåtoarele categorii de locuitori –
germani maghiari români sârbi slovaci izraeliti Total
Moravita 1623 22 18 3 10 – 1676
Stamora G. 1436 57 10 8 1 – 1512
Dejan 114 401 107 166 1 – 789
Gaiul Mic 6 – 549 66 – 1 622
1891: Se înfiinteazå în Stamora Germanå, sub directoratul lui Ferdinand Winkert, Banca Popularå.
1895: scoala de agriculturå din Ciacova primeste din partea statului 296 jughere teren arabil.
1896: Biserica greco-orientalå este predatå catolicilor din Moravita
1897: Ia fiintå în Stamora Germanå o societate de asiguråri avându-l director pe Iosif Donauer si contabil pe Nikolaus Donauer.
30 iunie 1902: Se na[te la Gaiul Mic, dintr-o familie de tårani, Prof. Dr. Petre R`mneantu, figurå marcantå a medicinei rom`nesti. A fost, printre altele, directorul Institultului de Igienå si Sånåtate Publicå din Timisoara.
1902: S-a dat in folosintå scoala din Stamora Germanå cu 3 incåperi si locuinta invåtåtorului. Pe fatada actualå se aflå o placå comemorativå cu chipul unuia dintre cei mai importanti dascåli: Michael Gellert (1861-1906)
18 nov. 1947: Comandantul trupelor de gråniceri, general Iacob Seclu prezintå strategia pentru stârpirea contrabandei si a trecerilor frauduloase.
30 dec. 1947: Abolirea monarhiei prin abdicarea fortatå a regelui Mihai si proclamarea Republicii Populare Române.
21-23 febr. 1948: Fuziune P.C.R. si P.S.D. în P.M.R.
11 iunie 1948: Nationalizarea.
03 august 1948: Apare Legea Învåtåmântului obligatoriu si gratuit.
07 oct. 1948: Crearea S.M.T.-urilor.
03 martie 1949: Plenara P.M.R. anuleazå proprietatea asupra påmântului.
02 aprilie 1949: Nationalizarea farmaciilor.
07 aprilie 1949: Postul de radio Timisoara emite experimental.
04 aug. 1949: La Lenauheim se înfiinteazå prima Gospodårie Agricolå Colectivå din Banat, numitå Victoria, cu 58 familii.
Iunie 1951: |ncepe deportarea \n Bårågan
5 martie 1953: Moartea lui Stalin.
26 mai 1954: Se înfiinteazå Ansamblul Sârbesc de Stat din Timisoara.
14 mai 1955: Semnarea Tratatului de la Varsovia.
17 ian. 1956: Raionul Deta îsi mutå resedinta la Ciacova.
23 oct.-4 nov.1956: Revolutia ungarå si miscårile studentesti din Timisoara.
21 mai 1957: Desfiintarea cotelor de tip rus din agriculturå.
24 mai 1958: Se hotåråste în Pactul de la Varsovia retragerea trupelor rusesti din România.
16/17 iunie 1958: Executia lui Imre Nagy la Budapesta.
Iunie-iulie 1958: Se retrag 25.149 militari sovietici de pe teritoriul României.
19 martie 1965: Gheorghiu-Dej moare de cancer.
03-11 sept. 1965: Ceausescu a cerut restituirea tezaurului dus la Moscova în 1916-1917.
21 aug. 1968: Invadarea Cehoslovaciei de URSS, Polonia, Bulgaria si Ungaria.
24 august 1968: În timpul întâlnirii de la Vârset, cu Tito, a fost evocatå eventualitatea retragerii armatei române în Iugoslavia în cazul unui atac sovietic.
Grupa de Gråniceri Cålare de la Moravita 1956.
OAMENII
In lucrarea “incercare de istorie politicå si naturalå a Banatului Timisoarei”, Francesco Griselini face o prezentare a populatiei bånåtene si då o situatie a numårului de locuitori din districtele camerale pentru anul 1774, in total 317 928 de suflete, din care:
romani 181 639 57,14%
sarbi 78 780 13,56%
bulgari 8 683 2,74%
tigani 5 272 1,66%
evrei 353 0,12%
colonisti (germani, italieni, francezi) 45 201 24,78%
Din acestia 75 108 tråiau \n districtul V`rset, adicå 23,62% din populatie.
Dupå colonizåri situatia se prezenta astfel:
Anul 1839
2364 catolici; 1430 ortodocsi; 6 reformati; 4 evanghelici; 8 izraeliti; Total: 3812
Anul 1851
3084 catolici; 1308 ortodocsi; 25 izraeliti; Total: 4417
Anul 1870
3535 catolici; 993 ortodocsi; 26 evanghelici; 41 izraeliti; Total: 4595
Dupå recensåmantul din 1880, in plasa Varset situatia se prezenta astfel:
romani germani maghiari sarbi altele total
Moravita 14 1307 28 4 61 1414
Stamora Germanå 8 1229 5 1 65 1308
Dejan 37 90 356 175 30 688
Gaiul Mic 478 12 2 74 27 593
Dupå recensåm`ntul din 1910:
romani germani maghiari sarbi altele total
Moravita 13 1611 53 17 8 1702
Stamora Germanå 32 1289 117 5 4 1447
Dejan 137 64 569 187 6 963
Gaiul Mic 563 6 3 75 – 647
In 1910 la Moravita din cei 1 702 locuitori erau 858 de bårbati si 844 de femei;
la Stamora Germanå, 740 bårbati si 707 femei; la Dejan, 492 bårbati si 471 femei;
iar la Gaiul Mic, 307 bårbati si 340 femei. in urma recensåmantului din 2002 s-au constatat urmåtoarele date:
Totalul populatiei in comuna Moravita era de 2 393 locuitori, din care:
Români Maghiari Germani Sârbi Rromi Ucraineni Bulgari Altele
2089 120 52 47 63 8 3 11
87,29% 5,01% 2,17% 1,69% 2,63% 0,33% 0,12% 0,45%
Structura religioaså a populatiei in 2002 era urmåtoarea:
ortodoxå romano-catolicå reformatå baptistå penticostalå alte culte
80,61% 15.12% 0,58% 0,58% 2,71% 0,37%
In anul 2005 numårul locuitorilor era de 2 439, iar in 2006 de 2 683 din care,
50,35% erau femei.
Acesti locuitori, aståzi, cand am tipårit volumul de fatå, se pot bucura de retea modernå de apå, gaz, canalizare cu statie de epurare, drumuri pietruite in toate localitåtile comunei, scoli si grådinite renovate si modernizate si såli de claså cu incålzire centralå. De asemenea in comunå functioneazå un dispensar medical cu medic generalist si medic pediatru, cabinet stomatologic si farmacie.
MORAVITA
Prima hartå a Moraviei o gåsim in cartea lui Francesco Griselini “incercare de istorie politicå si naturalå a Banatului Timisoarei” si dateazå din anii 1774-1777, cand eruditul italian s-a aflat in Banat.